vineri, 2 august 2019

casting pentru zile “mai bune”

adica stau sa aleg intre variante de cum ar trebui sa arate urmatoarea cea mai frumoasa zi. au venit pe-aici zilele de printr-a 10a, cand faceam maraton de carti pe care, cu multa constinciozitate le presam  bietul meu creier, laolalta cu dramatisme de 2 lei si ceea ce numeam eu "atatea umilinte" (da, da, ca-n hrabal, stiu, cu patetismul specific celor 16 ani seci ai mei pe post de cuiburi de sobolani), zilele de toamna muzicala dintr-a 11a, cand, cu masochismul meu bine temperat, holbam ochii la toate perechile absolut perfect plasate-n decorul salii cavalerilor, dupa care mergeam acasa si ascultam luna amara si humming de la portishead si traiam cu un iaurt light pe zi (asta pana cand am lesinat in timpul unei foarte pasnice plimbari prin o.m. si, un an mai tarziu, m-am indragostit, iar toate ranile singuratatii mele bolnavicioase s-au inchis, determinand o revolutie & o explozie a supra-sanatatii in organismul meu care, din foarte hotarat sa se autodistruga sau sa se adecveze la experientele within, complexat ca inside and outside were not matching, si-a acceptat carentele si ciudateniile, a asimilat calorii, a pus un sange nou in miscare, si sincer, chiar daca m-am ingrasat in decursul anului aluia vreo 7 kilograme,  ma uit la poze si mi se pare ca acum, in one of my skinniest times, sunt infinit mai urata si mai inexpresiva decat atunci, ceea ce demoleaza tot mitul asta al meu si al ultimelor 5 decade estetic-confused conform carora slim is beautiful). au venit si toate zilele fara diete si fara restrictii absurde, intr-a 12a, cu sentimentul brutal ca toate astea sunt pentru ultima data si nevoia de confort psihic,  si toate noptile albe aferente, citind pentru olimpiade, si din alt secol au venit diminetile in vama-veche a anilor 90, si gripele din anii de scoala generala, prilejuri de fixare-ntr-un fotoliu acoperit cu o cerga aspra si de privit in 1001 de reproduceri ale picturii universale, pictura italiana sau pictura moderna. si o saptamana insolita in timpul careia am citit o carte despre vitralii, alchimisti si evul mediu francez.

i remember it well

dictatorial behavior: o sa scriu o chestie de toata prastia doar ca sa va oblig sa ascultati si empatizati cu o piesa. si daca n-o ascultati, macar cititi-i versurile. (asta ca sa nu mai primesc reclamatii despre ce si cum debitez) ascult de azi-dimineata, de 2 cafele incoace, i remember a lui damien rice probabil cel mai painful strigat din ultimul timp, probabil singurul strigat care, daca ar fi for real, si nu un cantec asortabil oracarui film de tipul lui eternal sunshine of the spotless mind, m-ar izbavi (hard term…) de pasivitatea cu care ma vad remodelata de toate catastrofele geologice care-au schimbat fata planetei asteia de forma, culoarea si gustul unei portocale un pic stricate, genul celor din stocul redus cu 50% in vreun supermarket de cartier (v-am bagat in ceata metaforei pana -n gat :D)  si daca ar fi asa, cred ca ar trebui sa ma simt descurajata si sa-mi fixez intalniri lungi si contra-productive cu demonul asta (chiar cu asta, care-si asuma rolul de that someone within care le stie pe toate, desi iata-l personaj in cele mai spooky desene animate banned vreodata), sau sa vorbesc despre tinte si progrese si despre cum viitorul nu mai vine, el vine, dar, in ce ma priveste, fac gestul ala de-a-l fixa locului blocandu-i fuga si transformand-o intr-o alergare pe loc, ca pe banda.

half-insomnia (fiindca a fost scris la 6 dimineata)

basically…vreau sa scriu despre cum pana si cei mai inofensivi dintre hunedoreni is inabordabili fiindca astea-s metodele de rezerva ale chestiei aleia superstitios numite destin care vrea, pare-mi-se, sa-mi urle-n ureche fugi de-aici. m-am gandit sa omit prieteni ai unor iubiti trecuti-ai mei sau ai altor best friends- si etc etc si sa gasesc un exemplu neutru, so… m-am gandit ieri la un tip super de treaba, guitar player si poet autohton, care, aproape ca nu stiu din ce pricini independente de mine, posibil inlesnite de un alt tip, nu prea de treaba, varstnic, atins de afectiunile cronice aferente sentimentului hunedorean al ratarii si de boala simpatica, la o adica,  a autoapararii prin amenintarea cu tribunalul pe motiv de calomnie, in conformitate cu articolul bla bla bla din legea cu numarul (pacat insa ca acuzatia de calomnie a fost scoasa din codul penal in 2006, imi sopteste googleul la care am apelat pentru mai multa acuratete), nu ma mai saluta. ok, si eu sunt atinsa de reumatismul emoid al nevoii de incurajare prin bunavointa formal consimtita a unor chestiuni ce tin de rigorile abc-ului bunelor maniere, colectia caleidoscop, anii 70. pretentiile mele se reduc, in general, la evitarea unor situatii de un penibil mai grotesc decat replicile construite pe modelul inspirational "gafa si supragafa" din seria "liceenii" (da, m-am uitat pe national tv la pachetul de filme educative ce consfintesc mutatiile genetice pe care caderea comunismului le produce in substraturile complexe ale unor personaje "deeeeep" gen dana magdici, bleah). cu alte cuvinte: eu zic buna, cel caruia ma adresez zice, macar din spirit de simetrie, un acelasi buna slash orice alt salut (asta-i un domeniu inca instabil). if otherwise, am sa ma gandesc iar la cum ceilalti sunt camere tapetate cu oglinzi ce deformeaza, iar acesre auto-deplangeri fac ca psihicul meu sa fie comparabil (ecce) cu un organism anchilozat, tarandu-se de pe-o canapea pe alta si vaitandu-seaiurea, doar scheletul, structura lui eiremediabila, inamovibila (if i may use this word). revenind, nu stiu de ce m-am simtit cumva marcata de observatia asta cu ochii-n pamant de acum un an, cred ca ma gandeam la betivii aia cu sticle de unu jumate-n maini care se amenintau cu acte de canibalism si vampirizare (iti manc beregata, sa vina si interpolu) si la cum e posibil ca toti oamenii buni&faini din hunedoara sa fi disparut sau sa fi suferit transformari ireversibile (genul de inraire cu accente schizo despre care vbeam mai pe la inceputul postului). de fapt, ei sunt la fel, eu, in schimb, am dat-o-n bara de prea multe ori si de prea multe ori fara voia mea. sunt tentata sa zic ca instabilitatea is my middle name. poate ca asta nu-i un lucru bun. poate ca e ok ca unele ..hmm..sa le zic "chestii" (nu-s incadrabile intr-o categorie mai accurate) sa ramana asa cum sunt. sa fie situate si situabile. altfel esti ca in bancul cu stevie wonder caruia nevasta ii muta mobila. i've been thinking…pana la urma sunt dependenta de orasul asta. cred ca e cel mai frumos, dark, sinistru, expresiv si inspiring loc din lumea asta pe care imi asum, permit si poate chiar arog ignoranta s-o cunosc abia in proportie de 1 la suta. pana la urma  prejudecatile ne fac ceea ce suntem. instabilitatea nu e right intotdeauna.  (asta si pt ca, asa cum vbeam cu bogdan, adica, asa cum a zis el, sau eu, nu tin minte, oricum, in chip brilliantly vulgar… deconstructivismul e uneori ca atunci cand vrei sa faci sex cu o femeie si nu poti pentru ca i se tot muta gaura) paranteza anterioara e singurul meu argument. p.s.: andra mi-a dat 2 piese de la care se revendica, parca, starea asta a mea de fac experimente pe mine sa vad ce se-ntampla. vi le impartasesc cu ..aaa…drag? (clipurile nu conteaza…) deine lakaien- fleeting backini- go go killer aaa…si cu tot kitschul vartos in care se transforma acest post ilustrat de eugenio recuenco, mi-am gasit bucati din camera mea de vis (urmand indemnul lui damien rice care canta ca "You wanna get boned, You wanna get stoned, You wanna get a room like no-one else.You wanna be rich, You wanna be kitsch, You wanna be the bastard of yourself. You wanna get burned, You wanna get turned, You wanna get fucked inside out. You wanna be ruled, You wanna be fooled, You wanna be a woman like a man" si io incuviintez din cap ca da) (partea asta to be continued)

mutant holiday

studiu de caz: cum arata o zi pierduta (vineri, 5 a noua) sunt foarte putin mandra de ziua mea de ieri, mi se pare asa de patetica si de nereusita ca nu ma pot abtine sa n-o povestesc (pentru ca daca n-o povestesc, o s-o uit, si cine ar vrea sa uite cele mai mizerabile imagini ale lui insusi? haha, ma-ntreb, cine?) deci: ieri (ca si azi, de altfel, doar ca azi va fi "altcumva") am zis, de dimineata: gata, azi invat, baga gadamer, baga foucault, baga jauss, baga de man. dupa care mi-am amintit ca trebuia sa "caut ceva" si, ocolind destinatia cu pricina, am zabovit un pic pe word (:( ) incercand sa scriu ceva despre "blank" a lui vlad moldovan (pt steaua). am scris maxim o fraza, restul s-a incropit si destramat la fel de iute-mental. apoi, am cautat poze cu papusile dizabilitate despre care am tot citit pe bloguri si prin presa, ca de la papusile dizabilitate sa ajung la un articol despre parinti degenerati carora medicina le permite sa controleze adn-ul copiilor lor si, in mod surprinzator, si-i doresc surzi sau gnomi, un filmulet despre care mi-ar placea sa cred ca nu-i fake (cu un animal mutant cu chip uman). de la mutantul cu chip uman am "sarit" la niste pesti care au elementele anatomice in asa fel dispuse incat, fara sa fie anormali, chiar au fete de om (mi-au amintit si de niste puppets de-ale lui scott radke), apoi am gasit poze cu sirena "hot" esuata nu stiu pe unde prin orientul indepartat, de la sirena am ajuns la copilul ala cu 8 membre, mutatie pricinuita de existenta unui geaman parazitar care "a renuntat" sa se dezvolte si care s-a contopit "in oglinda" cu bietul copil (indian, exact ca snake baby-ul pe care, desigur, il cunoasteti cu totii). am vazut si ca in turcia o femeie a nascut nu un bebelus, ci un fel de maimuta hidoasa, apoi am vizionat un scurt documentar despre fata aia cu 2 capete (abigail & brittney, gemene siameze care impart un singur trunchi, o singura pereche de sani, picioare, brate (un al treilea brat slab dezvoltat, care pornea cumva dintre ele, fusese amputat la nastere), si care se disting doar prin faptul de a fi 2 capete blonde si relativ dragute si prin ciudatenia de-a avea 2 inimi gemene, precum si 2 stomace ibidem), despre primordial dwarfs, si, ca sa inchei maratonul de mutanti in mod apoteotic, am citit (si vizionat, de asemenea, un documentar) despre boala harlequin, de care suferea si the demon child. intre timp, am scris despre cocalari in blogul anterior (si am ras un pic cu ioana & andra de specia lor pe care o dorim cat mai curand pe cale de disparitie), iar spre noapte m-am uitat de vreo 10 ori la spotul celui mai "cool" trendsetter. vreo 2 ore m-am plimbat prin cartier si am vrut sa-mi cumpar "o zi mai lunga decat veacul", dar nu aveam suficienti bani la mine. cred ca am vocatie de diane arbus. m-am lecuit si de varsta critica la care mai e inca frumos si induiosator sa-ti deplangi izolarea (sau ceea ce numesti tu izolare, aka casa, masa, tv, computer, carti, toate pe gratis, si, cei carora va vine sa protestati folosindu-va de recuzita voastra naftalinoasa de capital letters words- pliiiz sa incercam sa nu vorbim despre asa frumos si metaforic numitul "pret" al tuturor abstractiunilor pe care stiu, cum sa nu, ca ne placea sa le strecuram in discursurile patinate ale erei cu pricina).

joi, 1 august 2019

Cum alegem lenjeria de pat

Cu totii avem nevoie de cele mai bune conditii in dormitor, iar aici posibilitatile sunt foarte variate, insa nu avem cum sa ne odihnim fara lenjerii de pat. Acestea sunt suficient de variate si totul tine de gusturile si de nevoile fiecarei persoane, motiv pentru care Casanewconcept reprezinta locul ideal catre care se poate orienta oricine in contextul in care posibilitatile sunt nenumarate. Cu alte cuvinte, ai ocazia de a-ti amenaja dormitorul asa cum iti doresti si vei fi pe deplin multumit, asa ca merita sa vezi ce optiuni ai la dispozitie aici.

Cele mai cautate categorii
De departe cea mai cautata categorie de lenjerii de pat este bumbacul, intrucat acesta asigura un raport calitate – pret ideal, insa optiunile nu se limiteaza numai la atat. Daca iti doresti ceva mai bun decat atat vei putea alege lenjerii din bumbac satinat, care, totusi, sunt ideale in lunile mai calduroase ale anului, insa nimeni nu va da gres nici cu cele creponate avand in vedere ca iarna se apropie cu pasi repezi. Mai ai la dispozitie si lenjerii fosforescente care sunt ideale in dormitorul copiilor, asa ca vei avea de unde sa alegi atunci cand ai nevoie de o schimbare.

Pentru orice perioada a anului
Totusi, este ideal ca aceste produse sa fie alese in functie de perioada anului intrucat unele sunt mai potrivite primavara si vara, precum cele satinate sau din matase, pe cand toamna si iarna optiunile se schimba la bumbac sau alte materiale ceva mai groase, care sa aduca tot confortul necesar.
Toate modelele posibile
Pentru fiecare categorie in parte sunt propuse cateva zeci de modele, daca nu chiar mai mult, asa ca este imposibil sa nu gasesti cele mai grozave lenjerii de pat la Casanewconcept. La mare cautare sunt cele cu design-uri minimaliste, care sunt foarte versatile, dar se gasesc si desene abstracte, cu masini, cu orase, cu motive florale, cu personaje din desene animate, fosforescente, dar si unele intr-o singura culoare, care sa se potriveasca in orice dormitor.
Cea mai rapida intretinere
In ziua de azi timpul liber reprezinta o problema pentru multi intrucat rareori dispunem de cat avem nevoie, motiv pentru care nimeni nu are cum sa se ocupe in mod corespunzator de lenjeriile de pat, insa nici nu este nevoie pentru ca cele de la Casanewconcept sunt foarte usor de intretinut.
Investitie minima in propriul confort
Cu alte cuvinte, este important ca orice persoana sa faca o investitie minima in propriul confort si sa aleaga lenjerii de pat care sa se potriveasca in dormitor, insa care sa fie si comode, iar la Casanewconcept preturile sunt accesibile pentru toate buzunarele, asa ca nici nu e nevoie sa se aloce bugete importante ca in multe alte cazuri.

Cu ce preparate poti combina vinul Chardonnay?

 Originari din regiunea Burgundia, din Franta, strugurii de Chardonnay se bucura de conditiile ideale de clima si sol in cadrul viilor Budur...