sâmbătă, 7 septembrie 2019

“yeah, if it helps you, i won’t be myself”

cateodata imi inchipui ca ar fi simplu sa ma trezesc intr-un film cu cheesy opening credits si un prim cadru pe cearsaful mototolit sub care, half naked, still sleepy, m-as intinde asa, nici prea prea, nici foarte foarte, suficient de teatrala, suficient de pregatita pentru a-i arunca un voit plictisit-jenat bunadimineata strainului alaturi de care s-ar putea deduce ca am dormit. fara trecut, fara traume, fara sechele, fara expectante, fara sentimente, fara supozitii, fara abisuri. si, de aici incolo, din motive economice & lipsa de imaginatie a scenaristului care, unlike God, e un lacking intelligence designer, totul ar decurge perfect: ne-am saruta protocolar, el ar fi destul de corect ca sa faca 2 cafele, eventual un mic-dejun (frugal), eu as avea treaba - sau un motiv ca sa plec prima, fara explicatii, fara meteahna de-a vedea in orice persoana care pare sa-mi dea putina atentie viitorii mei copii, viitoarea mea casa (desi e arhi-cunoscuta aversiunea mea vizavi de ideea de a perpetua specia indivizilor dull si average ca mine), ar fi punctat, eventual, printr-un soi de stralucire intrinseca, gandul (intotdeauna refreshing) ca - few hours earlier- eram, cu onestitatea aia specifica animalelor, dorita (asta s-ar putea ilustra si printr-un flas-back sugestiv) si atat. nimic in plus despre that whoever. miza filmului/a mea ar fi alta, redescoperirea de sine, my own peace of mind. n-as simti nici coltii aia ai dorintei de revansa, nici nu mi-as convoca prietenii la sesiuni de plans de mila pentru "how i'm always used".

Certificarile ISO si amprenta lor asupra afacerilor din prezent

Certificarile ISO au inceput sa prinda contur din ce in ce mai mult in Romania zilelor noastre, iar asta pentru ca managerii celor mai impor...