Photos: Andrei Lefter - teste Nu stiu cati dintre voi stiu cat de mult iubesc eu baletul, e marea mea pasiune la care n-am renuntat de tot. Am urmat cursuri de balet la o scoala particulara de cand aveam 6 ani, am urcat pe scena teatrului national din bucuresti-sala mare inainte sa-mi dau seama ce inseamna acest lucru. Imbracata in tutu alergam pe holurile teatrului si repetam pasii ce se legau atat de natural dupa ore de munca in fatza oglinzilor imense. Imi amintesc si acum primul spectacolul la care mama se chinuia sa-mi dea genele cu rimel… si eu ma zbateam de mama focului, panica totala cand vedeam peria aia dubioasa ca se indrepta catre ochiul meu … analizasem decorurile, cortina, alergasem prin sala mare si testasem fiecare scaun inainte de repetitia mare.
Doamna profesoara nu reusea sa ne adune pe toate… Si s-a umplut sala de spectatori… eram plina de emotie… dar o data ce s-au stins luminile in sala multimea de oameni a fost imposibil de zarit, lumina colorata de pe scena m-a ajutat sa aud doar muzica, sa ma gandesc ca sunt doar eu… interpretand-o… o data cu reverence-ul (exerciu care anuntza sfarsitul dansului) …sala a inceput sa aplaude… nu-i vezi… ii auzi, iti imaginezi zambetele lor si inima tzi se umple de bucurie…
