Ma uitam mai devreme pe internet la perlele de la limba romana de la BAC si parca citeam o carte horror. Serios. Nu se intreaba nimeni ce mama dracu’ se intampla? “Jurnalul e mai putin bun cand la 16 ani mama gaseste scrise lucruri personale, ca am luat bataie s-au de ce fete imi place” “Un jurnal e bine sa ai ca sa vezi cat de prost erai in trecut si cate fete ti-au mancat bani” “Jurnalul e acel ceva pe care il uiti in banca la scoala si un coleg il gaseste si il citeste si te compromite” “Modelul meu in viata este Gigi Becali, in afara de faza cu puscaria” “Catalin Botezatu este un model in viata pentru orice fiinta pentru ca el ia fete din viata reala si le duce si le imbraca la Bucuresti si pe unele chiar mai adanc in Europa” “Pe langa modelul meu in viata eu am si modele in viata, care sunt animatoare, cu care ma inteleg bine, cu unele merg chiar la strand, cand nu sunt obosite noaptea dupa dans. Au o viata buna, deci asa vreau sa ajung si eu” “Eminescu mintea in poezi cu viziunea lui despre lume cu iubire, cu sentiment, cu pus de suflet in relatie ce nu era el, nu era adevarat ca am vazut si la televizor ca mergea si prin locuri necurate si ca a murit de sifilis”. La proba cu modelul de viata (si jurnalul pentru aia de la filologie), acum poate realizam si noi ca natie ce le bagam in cap copiilor. Ei in loc sa aiba ca modele parintii, un autor, un personaj, un om de stiinta, o persoana care a realizat ceva prin inteligenta, nu prin a-si arata tatele sau pula la televizor, au ales toate fufele si toti idiotii care au IQ-ul aproximativ la fel ca numarul de la pantofi.  Daca mergi cu metroul, intr-un vagon sa zic ca vezi 2-3 persoane care citesc, dar ma indoiesc ca o sa vezi adolescenti care sa citeasca. Ma uit la copiii din ziua de azi ca fug de carti ca dracul de tamaie.