pledand pt cauza nobila a abolirii sarbatorilor stressante din cauza inflatiei de superstitii pe care le prilejuiesc: primele zile din 2009 do not matter. primele zile dintr-un an nu sunt decat prelungirea mai mult sau mai putin energica (si, experienta clisselor imi zice: rareori agonizanda) a ultimelor zile din anul precedent. iar caracterul puzzelish si mozaicat al lui 2008 (12 luni scrijelite pe linia de demarcatie dintre un atunci sumbru si un acum dark cabaret, adica tot sumbru, dar amuzant in momentele lui de ridicol asumat) , marcat de rupturi si crapaturi in vopsea, de pete pe wallpaperul ala imaculat numit my new life far from hunedoara imi demonstreaza ca sa sari de la un calendar la alt calendar, de la o agenda la alta agenda, de la 08 la 09 e o chestie pe cat de formala, pe atat de condamnabila. optimismul de duzina de care te vezi, fara voia ta, atasat, anul mai bun pe care ti-l doresc prietenii, rudele si vecinii care (oficial) iti plang de mila si care, (neoficial) iti urmaresc comportamentul, traseele si orele tarzii la care ajungi pt a gasi o justificare sau o cauza apriorica durerii tale presupuse- care nici macar nu mai e durere, e doar indiferenta cu amaraciune si alcool etilic, anul in care sa nu pierzi nimic si porcaria aia de urare despre care ii spuneam lui Dan (pe care o gasisem intr-o felicitare dintre cele pe care firmele le trimit angajatilor si care mi-a marcat copilaria)–12 luni de fericire,52 de saptamani de distractie,365 de zile de succes,8760 de ore de sanatate si 525600 de minute de noroc- are bullshit.
si in 2009 o sa fie zile de kkt, oameni de kkt si situatii insalubre si instalatii ruginite si sparturi si amanari si dereglari de sistem si caderi de retea. in alta ordine de idei, am in playlist numai voci feminine (pj harvey-white chalk, hannah fury- through the gasch, jill tracy- diabolical streak , mono-formica blues, my brightest diamond- bring me the workhorse, regina spektor-begin to hope si soviet kitsch, cocorosie-noah's ark), citesc "underground" de vladimir makanin (pentru ca m-a atins sindromul presesiune de citit tot ce nu are legatura cu incercarile-mi disperate de a salva un semestru boem de la dezastrul iminent al tuturor exceselor mele bacchice si nu numai) &ma intreb de ce nicio cafea nu dureaza atat cat mi-as dori (pentru ca despre restul lucrurilor bune care nu dureaza atat cat mi-as dori am incetat sa-mi pun intrebari). mofturos-nazuros-pessimistisch-ly…cva mostre din my music for today hannah fury-carousel jill tracy- the fine art of poissoning
